Merișoare de munte din Suedia
O experiență fructată delicată, compusă din merișoare de munte suedeze atent selecționate.
Răchițelele — merișorul de munte (Vaccinium vitis-idaea) — cresc în pădurile nordice și în zonele alpine, la altitudini unde puține fructe rezistă. Nu se cultivă industrial: se culeg din flora spontană, ceea ce face din fiecare recoltă un produs al pădurii, nu al plantației.
Suedia este sursa de referință pentru acest fruct. Verile lungi și luminoase de la latitudini nordice, urmate de nopți reci, concentrează în boabe exact acel raport între aciditate și dulceață care le face inconfundabile.
Un fruct cu personalitate
Răchițelele nu se mănâncă crude — sunt prea acide și tanice. Valoarea lor apare la preparare: aciditatea se domolește, dar rămâne prezentă, iar profilul devine delicat fructat, cu o ușoară notă amăruie care dă structură.
De aceea, în bucătăria austriacă și scandinavă, gemul de răchițele nu e doar un desert: e un acompaniament clasic pentru carne.
O tradiție din 1862
De la fondarea Julius Meinl în 1862, preparatele din fructe au fost un pilon al afacerii. Casa vieneză nu a început cu cafeaua singură — gemurile au făcut parte din portofoliu de la bun început.
Pentru gemuri se folosesc doar fructe naturale coapte la soare, furnizate de cele mai bune ferme din Europa. Fructele sunt atent selecționate, culese și procesate.
Fără coloranți artificiali. Fără potențiatori de aromă.
Cum se folosește
Cu șnițelul vienez: utilizarea clasică austriacă. O lingură de gem de răchițele lângă șnițel — combinația care definește bucătăria vieneză.
Cu vânat și carne de rață: aciditatea taie grăsimea și echilibrează gustul intens al cărnii.
Cu brânzeturi: excelent alături de camembert copt, brânzeturi cu mucegai albastru sau brânză de capră.
La micul dejun: pe pâine prăjită cu unt. Aciditatea îl face mai puțin dulce decât gemurile obișnuite.
La copt: în tarte și clătite, în special cu brânză dulce.
Păstrare: după deschidere, păstrează borcanul la frigider.
Ambalaj: borcan 350 g.
